letopiseț definitie

LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). substantiv masculinletopiseț

LETOPISÉȚ, (1) letopisețe, s. n., (2) letopiseți, s. m. 1. Scriere cu conținut istoric a vechilor cronicari, în care evenimentele sunt înregistrate în ordine cronologică; cronică. 2. (Înv.) Cronicar. [Acc. și: letopíseț] – Slav (v. sl. lĕtopisĩcĩ „cronograf”). substantiv neutruletopiseț

letopíseț n., pl. e (vsl. lĭetopisĭcŭ, cronicar, d. lĭeto, an, și pisati, a scrie; rus. lĭetopiséc, cronicar, lĭétopis, cronică. V. leat, ispisoc, opis). Vechĭ. Cronică, anale. substantiv neutruletopiseț

letopiséț s. n., pl. letopiséțe substantiv neutruletopiseț

letopiseț n. 1. od. cronică veche: (eroi) ați ajuns acum de modă, de vă scot din letopiseț EM. 2. fam. enumerațiune plictisitoare: iar ai să ’ncepi cu letopisețu? AL. [Slav. LĬETOPĬSEȚŬ, lit. scriitor de anale]. substantiv neutruletopiseț

LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopiseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ. substantiv neutruletopiseț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiletopiseț

letopiseț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular letopiseț letopisețul
plural letopiseți letopiseții
genitiv-dativ singular letopiseț letopisețului
plural letopiseți letopiseților
letopiseț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular letopiseț letopisețul
plural letopiseți letopiseții
genitiv-dativ singular letopiseț letopisețului
plural letopiseți letopiseților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z