lepădătură definitie

lepădătúră f., pl. ĭ. Lucru lepădat, decĭ prost orĭ uzat. Epitet injurios adresat uneĭ persoane, uneĭ haĭmanale. Copil avortat. substantiv feminin lepădătură

lepădătúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri substantiv feminin lepădătură

lepădătură f. efectul lepădării: 1. avort; 2. ființă netrebnică. substantiv feminin lepădătură

LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură. substantiv feminin lepădătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lepădătură

lepădătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lepădătu lepădătura
plural lepădături lepădăturile
genitiv-dativ singular lepădături lepădăturii
plural lepădături lepădăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z