leórcă, leoárcă și lĭúrcă adv. (imit. după zgomotu apeĭ care se scurge din haĭnele ude. V. fleorcă și ghĭolcă). Fam. Ud leorcă, ud de tot (cĭucĭulete, bleașcă): cu haĭnele leorcă. S. f. Bulearcă: o lĭurcă de ceaĭ! – Leo- în Mold. sud, leoa- în Munt. Mold., lĭu- în Mold. Trans. V. lișteav. substantiv femininleorcă
leoárcă1 (înv., pop.) (leoar-) s. f. substantiv femininleoarcă
leoárcă2 (fam.) (leoar-) adj. invar., adv. substantiv femininleoarcă
lioarcă f. broască râioasă. [Cf. germ. dial. LORK]. ║ adv. udat până la oase: ud lioarcă. substantiv femininlioarcă
LEOÁRCĂ adj. invar., adv. (Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoarcă]. – Liur + suf. -că. substantiv femininleoarcă
| leoarcă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | leoarcă | leoarca |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | leoarce | leoarcei |
| plural | — | — | |