lentă definitie
- Vezi aici mai multe sinonimelentă
- Vezi aici mai multe rimelentă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cule
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cută
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuntă
LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus]. adjectivlent
lent, lenți s. m. locotenent. adjectivlent
lent adj. m., pl. lenți; f. léntă, pl. lénte adjectivlent
lent a. încet. adjectivlent
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus. adjectivlent
*lent, -ă adj. (lat. léntus. V. alint). Încet, lin, cu mișcărĭ rare: mers lent. Fig. Inteligență lentă, leneșă, greoaĭe. Adv. În mod lent: acest rîŭ curge lent. adjectivlent
LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta]. substantiv femininlentă
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin). substantiv femininlentă
léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune. substantiv femininlentă
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte substantiv femininlentă
lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA]. substantiv femininlentă
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta. substantiv femininlentă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilentă
| lentă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lentă | lenta |
| plural | lente | lentele | |
| genitiv-dativ | singular | lente | lentei |
| plural | lente | lentelor | |