LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta]. substantiv femininlentă
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin). substantiv femininlentă
léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune. substantiv femininlentă
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte substantiv femininlentă
lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA]. substantiv femininlentă
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta. substantiv femininlentă
LÉNTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Încet, rar, lin; într-un tempo mai puțin rar decât largo. [< it. lento]. substantiv neutrulento
lénto (it.) adv. substantiv neutrulento
LÉNTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) încet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest fel. – Cuv. it. substantiv neutrulento
lento substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lento | lentoul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | lento | lentoului |
plural | — | — |