lenevi definitie

lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY]. verblenevì

leneví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 să leneveáscă verblenevi

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl1, A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de. lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.). verblenevi

A LENEVI a o arde, a arde gazul de pomană, a o bate în cap, a o cloci pe vatră, a se coi, a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău, a da sfoară la zmeu, a dospi cozonacul, a face laba, a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / menta / țiparu’, a freca buha (ca să faci copii cu pene), a o freca la rece, a fute buha / vântul, a se lua de cur și a sări în sus, a se menaja, a se mocăi, a se moșmondi, a paște bobocii / muștele / vântul, a plimba mielu, a sta ca boier Bibescu, a sta ca o balegă / ca o plăcintă, a sta cu brațele încrucișate, a sta cu burta la soare, a sta cu cracii-n sus, a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură, a sta cu mâinile în buzunare / în sân, a sta la palavre / la povești / la taclale, a ședea cloșcă, a tăia dracului bureți, a tăia frunză la câini, a târnosi mangalul. verbalenevi

lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc. verblenevesc