leiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. leiculíței; pl. leiculíțe substantiv femininleiculiță
leiculiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | leiculiță | leiculița |
plural | leiculițe | leiculițele | |
genitiv-dativ | singular | leiculițe | leiculiței |
plural | leiculițe | leiculițelor |