legumire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimelegumire
- Vezi aici mai multe rimelegumire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cule
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culeg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
legumíre (reg.) s. f., g.-d. art. legumírii; pl. legumíri substantiv femininlegumire
LEGUMÍRE, legamiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a legumi și rezultatul ei. – V. legumi. substantiv femininlegumire
LEGUMI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „(referitor la) legume”, „de legume”. [< fr., it. legumi-, cf. lat. legumen]. verb tranzitivlegumi
legumí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legumésc, imperf. 3 sg. legumeá; conj. prez. 3 să legumeáscă verb tranzitivlegumi
legumì v. 1. a mânca bucate gătite cu legume; 2. a sorbi cu încetul: a legumi ceaiul linguriță cu linguriță. verb tranzitivlegumì
LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă. verb tranzitivlegumi
legumésc v. tr. (d. legumă). Fac mîncare cu economie, economisesc: a legumi ceapa și carnea la borș. Fig. Iron. Gust cîte puțin: a legumi ceaĭu cu lingurița, a legumi o leacă [!] de știință. verb tranzitivlegumesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilegumire
| legumire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | legumire | legumirea |
| plural | legumiri | legumirile | |
| genitiv-dativ | singular | legumiri | legumirii |
| plural | legumiri | legumirilor | |