LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif]. adjectiv legislativ
*legislatív, -ă adj. (lat. legislativus). Prin care se fac legĭ, legĭuitor: corp legislativ. Relativ la lege: act legislativ. Care are drept să facă legĭ: putere legislativă. Adv. Pe cale legislativă. adjectiv legislativ
legislatív1 adj. m., pl. legislatívi; f. legislatívă, pl. legislatíve adjectiv legislativ
*legislatív2 s. n. adjectiv legislativ
legislativ a. 1. care face legi: corp legislativ; 2. care e de natura legilor: măsuri legislative. adjectiv legislativ
LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ (și substantivat, n.) = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizează conducerea țării. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif. adjectiv legislativ
| legislativ adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | legislativ | legislativul | legislativă | legislativa |
| plural | legislativi | legislativii | legislative | legislativele | |
| genitiv-dativ | singular | legislativ | legislativului | legislative | legislativei |
| plural | legislativi | legislativilor | legislative | legislativelor | |