LEGÁȚIE s.f. Reprezentanță diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Gen. -iei, var. legațiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio]. substantiv femininlegație
legáție (-ți-e) s. f., art. legáția (-ți-a), g.-d. art. legáției; pl. legáții, art. legáțiile (-ți-i-) substantiv femininlegație
LEGÁȚIE, legații, s. f. Misiune diplomatică pe lângă un stat străin, inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei misiuni. [Var.: legațiúne s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio. substantiv femininlegație
*legațiúne f. (lat. legátio, -ónis. V. a- și de-legațiune). Funcțiunea de legat. Însărcinarea dată unuĭ trimes [!] (ministru plenipotențiar) de a reprezenta un stat în alt stat. Localu (cancelaria) acestuĭ trimes. Funcționariĭ acesteĭ cancelariĭ la un loc. – Și -áție. substantiv femininlegațiune
legație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | legație | legația |
plural | legații | legațiile | |
genitiv-dativ | singular | legații | legației |
plural | legații | legațiilor |