lecuit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimelecuit
- Vezi aici mai multe rimelecuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cule
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui. adjectivlecuit
lecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 să lecuiáscă verb tranzitivlecui
lecuì v. a vindeca. [V. leac]. verb tranzitivlecuì
LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui. verb tranzitivlecui
lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec. verb tranzitivlecuĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilecuit
| lecuit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | lecuit | lecuitul | lecuită | lecuita |
| plural | lecuiți | lecuiții | lecuite | lecuitele | |
| genitiv-dativ | singular | lecuit | lecuitului | lecuite | lecuitei |
| plural | lecuiți | lecuiților | lecuite | lecuitelor | |