lector definitie

LÉCTOR¹, -Ă s.m. și f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent și conferențiar; persoană care deține acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învățământ politic. [< germ. Lektor]. substantiv masculin și femininlector

LÉCTOR², -Ă s.m. și f. Cititor. ♦ Cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector]. substantiv masculin și femininlector

*léctor și (maĭ corect) lectór m. (lat. léctor, -oris, cititor, d. légere, a citi. V. legendă). Cititor. Profesor de un grad mic însărcinat cu predarea uneĭ limbĭ moderne la o universitate. substantiv masculin și femininlector

léctor s. m., pl. léctori substantiv masculin și femininlector

lector m. 1. cititor; 2. profesor de limbi moderne (la o Universitate germană). substantiv masculin și femininlector

LÉCTOR¹, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. (Rar la f.) 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor. substantiv masculin și femininlector

LÉCTOR², lectori, s. m. 1. (Livr.) Cititor. 2. (Inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată intr-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă. – Din fr. lecteur, lat. lector, -oris. substantiv masculin și femininlector

léctoră (rar) s. f., g.-d. art. léctorei; pl. léctore substantiv masculin și femininlectoră