lebadeá, V. libadea. substantiv femininlebadea
libadeá și le- f., pl. ele (turc. pers. lebade, lubbade, manta de ploaĭe). Sec. 18-19. Un fel de anteriŭ boĭeresc care se purta pe supt [!] gĭubea. Maĭ pe urmă, manta de dimie pe care o purtaŭ tîrgovețiĭ (Șăin. și Ĭorga, Negoț. 186). V. fermeneá, imurluc. substantiv femininlibadea
lebadeà f. V. libadea. substantiv femininlebadeà
LEBADEÁ s. f. v. libadea. substantiv femininlebadea
lebadea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lebadea | lebadeaua |
plural | lebadele | lebadelele | |
genitiv-dativ | singular | lebadele | lebadelei |
plural | lebadele | lebadelelor |