leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”. substantiv masculin și femininleah
LEAH, -Ă, Ieși, s. m. și f. (înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach. substantiv masculin și femininleah
leah (înv.) s. m., pl. leși substantiv masculin și femininleah
leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc. substantiv masculin și femininleah
leah, lehi, s.n. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER). substantiv masculin și femininleah
Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ]. substantiv masculin și femininleah
leáhă (înv.) s. f. substantiv masculin și femininleahă
leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”. substantiv neutruleah
leah substantiv masculin și feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | leah | leahul |
plural | leși | leșii | |
genitiv-dativ | singular | leah | leahului |
plural | leși | leșilor |
leah substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | leah | leahul | leahă | leaha |
plural | leși | leșii | leșe | leșele | |
genitiv-dativ | singular | leah | leahului | leșe | leșei |
plural | leși | leșilor | leșe | leșelor |