*lavabó și lavoár n., pl. e (fr. lavabo, mobila la care te spelĭ și lavoir, locu unde spală femeile la rîŭ). Barb. Spălător (mobila saŭ camera). substantiv neutrulavabo
LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr. lavabo]. substantiv neutrulavabou
lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri substantiv neutrulavabou
LAVABÓU, lavabouri, s. n. încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo. substantiv neutrulavabou
lavabou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lavabou | lavaboul |
plural | lavabouri | lavabourile | |
genitiv-dativ | singular | lavabou | lavaboului |
plural | lavabouri | lavabourilor |