laurușcă definitie

lăurúscă (lăurúște), s. f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă. substantiv femininlăuruscă

lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar. substantiv femininlăuruscă

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: laurúșcă, răurúscă s.f] – Lat. labrusca. substantiv femininlăuruscă

lăurúșcă (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște substantiv femininlăurușcă

lăurușcă f. viță sălbatică. [Lat. LABRUSCA]. substantiv femininlăurușcă