reduceri si promotii 2018
Definitie laudă - ce inseamna laudă - Dex Online

laudă definitie

láudă f., pl. e (lat. laus, laudis, it. lode și loda). Acțiunea de a lăuda. Elogiŭ, cuvinte pin [!] care lauzĭ, pin care relevi meritu. Fig. A cînta laude, a glorifica. V. panegiric. substantiv feminin laudă

láudă (la-u-) s. f., g.-d. art. láudei; pl. láude substantiv feminin laudă

laudă f. cuvinte prin care se înalță meritul cuiva. [Lat. LAUDEM]. substantiv feminin laudă

LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (în propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv). substantiv feminin laudă

cum laude loc. lat. – V. magna cum laude. substantiv feminin cumlaude

cum laude (lat.) (lau-) loc. adv. substantiv feminin cumlaude

MAGNA CUM LAUDE loc. adv. Apreciere foarte bună pentru obținerea unui titlu universitar. [< lat. magna cum laude]. substantiv feminin magnacumlaude

mágna cum láude s.f. Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învățământul universitar. (< lat. magna cum laude) substantiv feminin magnacumlaude

magna cum láude (lat.) (lau-) loc. adv. substantiv feminin magnacumlaude

SÚMMA CUM LÁUDE loc. adj. și adv. Cea mai înaltă distincție academică conferită la absolvirea unor cursuri, a unor examene etc. – Loc. lat. substantiv feminin summacumlaude

súmma cum láude (lat.) (lau-) loc. adj., loc. adv. substantiv feminin summacumlaude

MAGNA CUM LAUDE loc. adv. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învățământul universitar sau la obținerea unui doctorat. [Pr.: mágna cum láude] – Expr. lat. substantiv feminin magnacumlaude

láud, a lăudá, v. tr. (lat. laudare, it. lodare, pv. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, pg. louvar). Relev meritu cuĭva: lăudațĭ pe Domnu (Dumnezeŭ). V. refl. Îmĭ relev singur meritele pe care le am orĭ cred că le am. Cum te lauzĭ?, cum te afli, ce maĭ facĭ? Prost te lauzĭ!, staĭ prost! nu eștĭ de invidiat! verb tranzitiv laud

lăudá (a ~) (lă-u-) vb., ind. prez. 3 láudă (la-u-) verb tranzitiv lăuda

lăudà v. 1. a releva meritul cuiva; 2. a glorifica: lăudați pe Domnul; 3. a se făli: se laudă prea mult. [Lat. LAUDARE]. verb tranzitiv lăudà

lăudá (láud, lăudát), vb.1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar.Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s. f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s. f. (înv., îngîmfare); lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare); lăudăciune, s. f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti. verb tranzitiv lăuda

LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudare. verb tranzitiv lăuda

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului laudă

laudă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laudă lauda
plural laude laudele
genitiv-dativ singular laude laudei
plural laude laudelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z