reduceri si promotii 2018
Definitie larmă - ce inseamna larmă - Dex Online

larmă definitie

lármă (lárme), s. f.1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos). substantiv feminin larmă

lármă f., pl. e (ung. larma, pol. larm, sîrb. larma, d. germ. lärm, care vine d. fr. alarme, alarmă). Barb. Gălăgie, tărăboĭ, tumult (zgomot de vocĭ). – La uniĭ și lármăt. substantiv feminin larmă

lármă, larme, s.f. – Gălăgie, zgomot; zarvă, hormot, holcă. – Din magh. lárma, srb. larma (< germ. Lärm). substantiv feminin larmă

lármă s. f., g.-d. art. lármei substantiv feminin larmă

larmă f. sgomot mare: și atâta larmă făcură ISP. [Serb. LARMA; v. alarmă]. substantiv feminin larmă

LÁRMĂ s. f. 1. Zgomot mare; gălăgie. ♦ Fig. (Rar) Frământare, zbucium. 2, (înv.) Alarmă. – Din magh. lárma, sb. larma. substantiv feminin larmă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului larmă

larmă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular larmă larma
plural larme larmele
genitiv-dativ singular larme larmei
plural larme larmelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z