laringe definitie

credit rapid online ifn

larinx n. organul vocii și al respirațiunii, constituit de partea superioară a traheei-artere. substantiv neutrularinx

LARÍNGE s.n. Organ situat în partea superioară a traheii, unde se găsesc coardele vocale. [Pl. invar., var. larinx s.n. / < it. laringe, cf. fr., gr. larynx]. substantiv neutrularinge

credit rapid online ifn

*larínge n., pl. tot așa, ca meninge și faringe (vgr. larygx, láryggos, m.). Anat. Organu esențial al vociĭ (gîtu, gîtleju), format din maĭ multe pĭese mobile unele peste altele, în partea de sus a traheiĭ artere: cea maĭ mică iritațiune a laringeluĭ provoacă tuse. – Și larinx, pl. urĭ. substantiv neutrularinge

larínge s. n., pl. larínge substantiv neutrularinge

LARÍNGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr.larynx. substantiv neutrularinge

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilaringe

laringe  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laringe laringele
plural laringe laringele
genitiv-dativ singular laringe laringelui
plural laringe laringelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z