LAMINÓR s.n. 1. Mașină compusă din cel puțin doi cilindri care se rotesc în sens contrar, cu ajutorul căreia metalele și aliajele sunt transformate în lame, în fire etc. 2. Mașină care subțiază și omogenizează fibrele textile. 3. Mașină cu care se fărâmițează anumite materiale pentru pregătirea pastei de argilă, a nisipului de concasor etc. [Cf. fr. laminoir]. substantiv neutrulaminor
laminór s. n., pl. laminoáre substantiv neutrulaminor
LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir. substantiv neutrulaminor
*laminatór n., pl. oáre. Mașină de laminat, de redus lamele de metal maĭ groase în lame foarte supțirĭ [!]. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, laminór (fr. laminoir). substantiv neutrulaminator
laminor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | laminor | laminorul |
plural | laminoare | laminoarele | |
genitiv-dativ | singular | laminor | laminorului |
plural | laminoare | laminoarelor |