LAMINÁT s.n. Laminare. [< lamina]. adjectivlaminat
LAMINÁT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. // s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [< lamina]. adjectivlaminat
laminát1 (acțiune) s. n. adjectivlaminat
laminát2 (produs) s. n., pl. lamináte adjectivlaminat
LAMINAT2, -A, laminați, -ie, adj,, s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina. adjectivlaminat
LAMINÁT1 s. n. Laminare. – V. lamina. adjectivlaminat
LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer]. verb tranzitivlamina
laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză verb tranzitivlamina
LAMINÁ, laminez, vb. I.Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer. verb tranzitivlamina
*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez [!] pin [!] laminator. verb tranzitivlaminez
laminat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | laminat | laminatul | laminată | laminata |
plural | laminați | laminații | laminate | laminatele | |
genitiv-dativ | singular | laminat | laminatului | laminate | laminatei |
plural | laminați | laminaților | laminate | laminatelor |