LAMÉNTO s.n. 1. (Muz.) Piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (Liv.; la pl.) Jeluire; lamentație; plânsete, gemete; jale. [Sg. (2) lament. / cf. it. lamento, lat. lamenta]. substantiv neutrulamento
LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento. substantiv neutrulamento
lamento substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lamento | lamentoul |
plural | lamentouri | lamentourile | |
genitiv-dativ | singular | lamento | lamentoului |
plural | lamentouri | lamentourilor |