LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus]. adjectivlaic
*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut [!] orĭ călugăr. adjectivlaic
láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice adjectivlaic
laic a. 1. mirean, care nu aparține bisericii; 2. propriu laicilor: școala laică. ║ m. care nu e preot nici călugăr. adjectivlaic
LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat intr-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus. adjectivlaic
laic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | laic | laicul | laică | laica |
plural | laici | laicii | laice | laicele | |
genitiv-dativ | singular | laic | laicului | laice | laicei |
plural | laici | laicilor | laice | laicelor |