ladin definitie
LÁDIN1 s. m. (înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon. substantiv masculin ladin
LADÍN, -Ă adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [< it. ladino]. substantiv masculin și feminin ladin
ladin a. se zice de idiomele reto-romane din Alpi. substantiv masculin și feminin ladin
LÁDIN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino. substantiv masculin și feminin ladin
*ladín, -ă adj. (d. latin). Nume dat unuĭ grup de dialecte retoromane (la frontierele Italiiĭ, Elvețiiĭ și Austriiĭ). temporar ladin
ládin1 (rășină) (înv.) s. m. temporar ladin
ladín2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. ladíni; adj. f., s. f. ladínă, pl. ladíne temporar ladin
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ladin
| ladin substantiv masculin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ladin | ladinul | ladină | ladina |
| plural | ladini | ladinii | ladine | ladinele | |
| genitiv-dativ | singular | ladin | ladinului | ladine | ladinei |
| plural | ladini | ladinilor | ladine | ladinelor | |
| ladin substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ladin | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |