lacrămă definitie

lácrămă f., pl. lacrămĭ și lăcrămĭ (lat. lacrima; vgr. dákryma; it. sp. pg. lágrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochĭ cînd simțĭ o mare durere trupească orĭ sufletească, o mare bucurie saŭ admirațiune: a fi emoționat pînă la lacrămĭ. Lacrămĭ de crocodil, lacrămĭ ipocrite (pin [!] aluz. la bobițele pe care le are crocodilu în prejuru [!] ochilor și care seamănă a lacrămĭ). A plînge cu lacrămĭ amare, a plînge cu mare întristare. A șterge cuĭva lacrămile, a-l mîngîĭa. A plînge, a rîde cu lacrămĭ, a plînge cu multă durere, a rîde cu mare poftă. A avea lacrămĭ în voce, a vorbi abea [!] stăpînindu-țĭ lacrămile. – L. N. și lácrimă, pl. ĭ saŭ e. substantiv feminin lacrămă

lacrămă (lacrimă) f. picătură de lichid, sărat și limpede, ce iese din ochi după o impresiune vie fizică sau morală. [Lat. LACRIMA]. substantiv feminin lacrămă

LÁCRĂMÁ s. f. v. lacrimă. substantiv feminin lacrăma

lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclama temporar lăcrăma

lăcrăméz v. intr. (lat. lácrimo, -áre, it. lagrimare, sp. lagrimear). Îmĭ ĭese lacrămĭ, vărs lacrămĭ: a lăcrăma de usturime, de durere, de bucurie. – Și lăcl- (Cod. Vor. 129, 3). V. înlăcrămez. temporar lăcrămez

lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE]. verb lăcrămà

LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima. verb lăcrăma

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama. verb tranzitiv lăcrăma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lacrămă

lacrămă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lacrămă lacrăma
plural lacrămi lacrămile
genitiv-dativ singular lacrămi lacrămii
plural lacrămi lacrămilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z