lacheu definitie

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais]. substantiv masculinlacheu

lachéu (lachéi), s. m. – Valet. Fr. laquis, cf. it. lacchè, rus. lakej (Sanzewitsch 205). substantiv masculinlacheu

*lachéŭ m. (fr. laquais, d. sp. lacayo, lacheu). Servitor în livrea. Fig. Om servil: un ministru care se înconjurase de lacheĭ. V. fecĭor, cĭocoĭ. substantiv masculinlacheŭ

lachéu s. m., art. lachéul; pl. lachéi, art. lachéii substantiv masculinlacheu

lacheu m. servitor în livrea (= fr. laquai). substantiv masculinlacheu

LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais. substantiv masculinlacheu