lacată definitie

lăcátă, V. lacat. substantiv femininlăcată

LĂCÁTĂ s. f. v. lacăt. substantiv femininlăcată

lacát (Mold. sud) și lácăt (vest) n., pl. e, și lacátă (Mold. nord) f., pl. lăcățĭ (ung. lakat [de unde și sîrb. lokot, nsl. lókat. loket], d. it. lucchetto, care vine d. fr. loquet, rătez, clanță, dim. d. vfr. loc, engl. lock, lacat, ol. luiken, got. lukan, a încuĭa. Rut. [d. rom.] lakáta, ngr. [d. it. lukéton]). Încuĭetoare atîrnată de belcĭuge la o ușă și care se închide și se deschide cu ajutoru uneĭ cheĭ. A fi cheĭa și lacătu, a fi stăpîn care păstrează și împarte bunătățile (a avea pînea [!] și cuțitu). A pune lacăt guriĭ, a-țĭ stăpîni vorba. temporarlacat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluilacată

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z