labo definitie

lábă (lábe), s. f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal și, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare. – 5. (Arg.) Pantof. – 6. (Arg.) Masturbare. – 7. (Arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb „picior” (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa. – Der. lăbos, adj.; lăbuș, s. m. (nume propriu de cîine); labagiu, s. m. (Arg., onanist), cu suf. -giu; laboș, s. n. (Trans., cratiță), din mag. lábas „cu labe” (DAR; Gáldi, Dict., 140); lăbănat, adj. (cu picioare lungi). substantiv femininlabă

cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc. substantiv feminincotu

labă, labe s. f. 1. (peior.) palmă. 2. (intl., înv.) gheată. 3. (vulg.) masturbare, onanie. substantiv femininlabă

lábă s. f., g.-d. art. lábei; pl. lábe substantiv femininlabă

lábă f., pl. e (rut. ceh. lába, lápa rus. bg. vsl. lapa, ung. láb, litvan lapa, finlandez lapa, suedez lab, danez lab, vgerm. laffa, got. lófa. V. lopată). Vîrfu picĭoruluĭ la animalele fără copită: labă de urs, de cîne [!], de ĭepure. Fam. Iron. Mînă: jos labele! A pune botu pe labe, a te liniști, a te modera, a-țĭ micșora pretențiunile de nevoĭe (cum fac cîniĭ cînd știŭ de frică). substantiv femininlabă

labă f. 1. picior de animal; 2. fam. mână: dă laba încoace. [Ung. LÁB]. substantiv femininlabă

LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ♦ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb. substantiv femininlabă

a pune (pe cineva) cu botul pe labe expr. a anihila (pe cineva); a pune la punct (pe cineva). substantiv femininapune

a bate laba / palma expr. a cădea la învoială. substantiv femininabatelaba

a face labă expr. 1. a se masturba. 2. a lenevi, a pierde timpul. substantiv femininafacelabă

jos labele / mâinile! expr. ia mâna (de pe cineva sau ceva)! substantiv femininjoslabele

labă tristă expr. (vulg., peior., glum.) individ, persoană. substantiv femininlabătristă

a scăpa laba expr. (intl.) a băga mâna în buzunarul cuiva. substantiv femininascăpalaba

a pune gabja / gheara / laba (pe cineva / ceva) expr. a prinde, a captura (pe cineva / ceva). substantiv femininapunegabja

!lába-mấței (plantă) s. f. art., g.-d. art. lábei-mấței substantiv femininlaba-mâței

a cardi o labă expr. (intl.) a da o palmă. substantiv femininacardiolabă

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba. substantiv femininaolualalabă

!lába-gấștei (riduri, scris, plantă) s. f. art., g.-d. art. lábei-gấștei substantiv femininlaba-gâștei

!lába-úrsului (plantă) s. f. art, g.-d. art. lábei-úrsului substantiv femininlaba-ursului

labă-ncrucișată expr. (obs.) perversiune sexuală constând în masturbarea reciprocă între doi parteneri de același sex sau de sex opus. substantiv femininlabăncrucișată

lábă-de-iépure (plantă) s. f., g.-d. art. lábei-de-iépure substantiv femininlabă-de-iepure

a fi făcut din labă expr. (vulg. – d. oameni) a fi mototol / prostănac. substantiv femininafifăcutdinlabă

a umbla în patru labe (în fața cuiva) expr. 1. a se umili (în fața cuiva). 2. a linguși (pe cineva). substantiv femininaumblaînpatrulabe

a avea farmece în labă expr. (intl.) a fi foarte îndemânatic la furtul din buzunare substantiv femininaaveafarmeceînlabă

!lába-úrsului-róșie (plantă) (-și-e) s. f. art., g.-d. art. lábei-úrsului-róșie substantiv femininlaba-ursului-roșie