LABILITÁTE s.f. Atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. ♦ Însușirea de a fi labil; instabilitate. [Cf. fr. labilité]. substantiv feminin labilitate
labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții substantiv feminin labilitate
LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. L ab i l i t ä t. substantiv feminin labilitate
labilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | labilitate | labilitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | labilități | labilității |
plural | — | — |