lărgire definitie
lărgíre s. f., g.-d. art. lărgírii; pl. lărgíri substantiv feminin lărgire
LĂRGÍRE, lărgiri, s. f. Acțiunea de a (se) lărgi și rezultatul ei. – V. lărgi. substantiv feminin lărgire
lărgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărgésc, imperf. 3 sg. lărgeá; conj. prez. 3 să lărgeáscă verb tranzitiv lărgi
lărgì v. a face larg, a întinde [Lat. LARGIRE]. verb tranzitiv lărgì
LĂRGÍ, lărgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) larg; a da sau a căpăta lărgime; a (se) întinde. ♦ Tranz. Fig. A da amploare, a extinde. ♦ Refl. Fig. A se împrăștia, a se răspândi. – Din larg. verb tranzitiv lărgi
lărgésc v. tr. (d. larg. V. refl. Devin larg: ghetele s´aŭ lărgit. Fig. Iron. Fac gură, vociferez, mă cert. verb tranzitiv lărgesc
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lărgire
| lărgire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lărgire | lărgirea |
| plural | lărgiri | lărgirile | |
| genitiv-dativ | singular | lărgiri | lărgirii |
| plural | lărgiri | lărgirilor | |