KITSCH s.n. Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect (carte, tablou etc.) de proastă calitate. [Pron. chici. / < germ. Kitsch]. substantiv neutrukitsch
KITSCH, (2) kitsch-uri,s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch. substantiv neutrukitsch
kitsch substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | kitsch | kitsch-ul |
plural | kitsch-uri | kitsch-urile | |
genitiv-dativ | singular | kitsch | kitschului |
plural | kitschuri | kitsch-urilor |