kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n. substantiv neutrukieselgur
KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur. substantiv neutrukieselgur
kieselgur substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | kieselgur | kieselgurul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | kieselgur | kieselgurului |
plural | — | — |