KEUPER s.n. (Geol.) Etaj superior al triasicului de facies german. // adj. Care aparține acestui etaj. [< germ. Keuper]. substantiv neutrukeuper
keuper substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | keuper | keuperul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | keuper | keuperului |
plural | — | — |