KEUPER s.n. (Geol.) Etaj superior al triasicului de facies german. // adj. Care aparține acestui etaj. [< germ. Keuper]. substantiv neutru keuper
keuper (germ.) [pron. cóipăr] s. n. substantiv neutru keuper
| keuper substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | keuper | keuperul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | keuper | keuperului |
| plural | — | — | |