KEMKÉM s.n. Vechi instrument muzical la egipteni, cu patru coarde, care se loveau cu un bastonaș. [Cf. pers. kamangah]. substantiv neutru kemkem
| kemkem substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | kemkem | kemkemul |
| plural | kemkemuri | kemkemele | |
| genitiv-dativ | singular | kemkem | kemkemului |
| plural | kemkemuri | kemkemelor | |