kart definitie

cart (-turi), s. n. – Serviciu de patru ore executat de o santinelă sau un paznic. – Fr. quart. Același cuvînt, prin germ. Quart › mag. kárt, a produs (Trans.) cart, s. n. (doniță), cf. Densusianu, Hațeg, 60; Drăganu, Dacor., V, 266. substantiv neutrucart

CART¹ s.n. 1. Serviciu pe care îl execută personalul unei nave timp de patru ore la bord. 2. Diviziune unghiulară reprezentând a 32-a parte din roza vânturilor, adică 11,214 grade. [Pl. -turi. / < fr. quart]. substantiv neutrucart

CART² s.n. Tip de automobil de sport cu un singur loc, a cărei caroserie și parte mecanică sunt simplificate. ♦ Automobil construit pentru a fi folosit de copii în anumite jocuri sportive. [Scris și kart, pl. -uri. / < engl., fr., it. kart]. substantiv neutrucart

KART s.n. v. cart² [în DN]. substantiv neutrukart

CART², carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria și partea mecanică simplificate și viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris și: kart] – Din engl., fr. kart. substantiv neutrucart