KÁRMA s.f. (În religiile budiste) Suma consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< fr., engl., it. karma < sanscr. karma – operă, acțiune]. substantiv femininkarma
KÁRMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma. substantiv femininkarma
karma substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | karma | karma |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | karme | karmei |
plural | — | — |