KARACÚRT s.m. (Zool.) Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui mușcătură este mortală. [Et. incertă]. substantiv masculin karacurt
| karacurt substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | karacurt | karacurtul |
| plural | karacurți | karacurții | |
| genitiv-dativ | singular | karacurt | karacurtului |
| plural | karacurți | karacurților | |