KANTÍSM s.n. Kantianism. ♦ Tendință de a se inspira din doctrina lui Kant. [Cf. fr. kantisme, it. kantismo < Kant – unul dintre întemeietorii idealismului clasic german]. substantiv neutrukantism
*kantízm n. Doctrina filosofică [!] a luĭ Kant. (Studiu atent al omuluĭ în analiza facultăților spirituluĭ și în critica severă a tuturor cunoștințelor umane). substantiv neutrukantizm
kantísm s. n. substantiv neutrukantism
kantism n. V. Kant. substantiv neutrukantism
KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. substantiv neutrukantism
kantism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | kantism | kantismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | kantism | kantismului |
plural | — | — |