KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele]. substantiv neutru kantele
| kantele substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | kantele | kantelele |
| plural | kantele | kantelele | |
| genitiv-dativ | singular | kantele | kantelelui |
| plural | kantele | kantelelor | |