KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten]. substantiv neutrukaiten
kaiten substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | kaiten | kaitenul |
plural | kaitene | kaitenele | |
genitiv-dativ | singular | kaiten | kaitenului |
plural | kaitene | kaitenelor |