kaiten definitie
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten]. substantiv neutrukaiten
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluikaiten
| kaiten substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | kaiten | kaitenul |
| plural | kaitene | kaitenele | |
| genitiv-dativ | singular | kaiten | kaitenului |
| plural | kaitene | kaitenelor | |