juxtapus definitie

* juxtapús, -ă adj. (lat. juxtapositus). Alăturat, pus lîngă altu. Cuvinte juxtapuse, unite printr’un acord sintactic fără elipsă, ca: unt-de-lemn. adjectivjuxtapus

juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul: nume juxtapuse. adjectivjuxtapus

JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune. adjectivjuxtapus

* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun. verb tranzitivjuxtapun

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer]. verb tranzitivjuxtapune

juxtapúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapún, 2 sg. juxtapúi, 1 pl. juxtapúnem; conj. prez. 3 să juxtapúnă; ger. juxtapunấnd; part. juxtapús verb tranzitivjuxtapune

juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă. verb tranzitivjuxtapune

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). verb tranzitivjuxtapune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijuxtapus

juxtapus  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juxtapus juxtapusul juxtapu juxtapusa
plural juxtapuși juxtapușii juxtapuse juxtapusele
genitiv-dativ singular juxtapus juxtapusului juxtapuse juxtapusei
plural juxtapuși juxtapușilor juxtapuse juxtapuselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z