JUVENÍL, -Ă adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substanțe) Care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, putând ajunge până la suprafață. ◊ Apă juvenilă = apă minerală. [< fr. juvénile, cf. lat. iuvenilis]. adjectivjuvenil
* juveníl, -ă adj. (lat. juvenilis, d. júvenis, june. tînăr). Tineresc, de tînăr: ardoare juvenilă. adjectivjuvenil
juveníl adj. m., pl. juveníli; f. juvenílă, pl. juveníle adjectivjuvenil
juvenil a. ce ține de junețe: ardoare juvenilă. adjectivjuvenil
JUVENÍL, -Ă, juvenili, -e, adj. Care aparține tinereții; tineresc. – Din fr. juvénile, lat. juvenilis. adjectivjuvenil
| juvenil adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | juvenil | juvenilul | juvenilă | juvenila |
| plural | juvenili | juvenilii | juvenile | juvenilele | |
| genitiv-dativ | singular | juvenil | juvenilului | juvenile | juvenilei |
| plural | juvenili | juvenililor | juvenile | juvenilelor | |