jurubiță definitie

jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic. substantiv femininjurubiță

jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta ! substantiv femininjurubiță

jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe substantiv femininjurubiță

jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie]. substantiv femininjurubiță

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță. substantiv femininjurubiță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijurubiță

jurubiță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jurubiță jurubița
plural jurubițe jurubițele
genitiv-dativ singular jurubițe jurubiței
plural jurubițe jurubițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z