JUPÍT, -Ă adj. v. jupuit2. adjectivjupit
jupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 să jupeáscă verb tranzitivjupi
JUPÍ vb. IV v. jupui. verb tranzitivjupi
jupésc V. jupoĭ. verb tranzitivjupesc
jupit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jupit | jupitul | jupită | jupita |
plural | jupiți | jupiții | jupite | jupitele | |
genitiv-dativ | singular | jupit | jupitului | jupite | jupitei |
plural | jupiți | jupiților | jupite | jupitelor |