junghi definitie

junghi, junghiuri s. n. bătrân; boșorog; ramolit. substantiv neutrujunghi

1) junghĭ n., pl. urĭ (d. a junghea). Jungher, camă, pumnal mare. Mare durere pe care o simțĭ la coaste cînd răceștĭ, pneŭmonie. substantiv neutrujunghĭ

junghi s. n., art. júnghiul; pl. júnghiuri substantiv neutrujunghi

JUNGHI, junghiuri, s. n. 1. Durere vie, pătrunzătoare, de scurtă durată, mai ales în spate, în regiunea intercostală, la piept sau la încheieturi; junghietură, înjunghietură. 2. Jungher. – Din junghia (derivat regresiv). substantiv neutrujunghi

junghiu n. 1. jungher; 2. durere ascuțită ce simțim la coaste; 3. pop. pneumonie. [Lat. JUGULUM]. substantiv neutrujunghiu

*pneŭmoníe f. (vgr. pneumonía, d. pneúmon, plămîĭ [!], V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular junghĭ. (Cînd e unită cu pleŭrezia, se numește peripneŭmonie). substantiv neutrupneŭmonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijunghi

junghi  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular junghi junghiul
plural junghiuri junghiurile
genitiv-dativ singular junghi junghiului
plural junghiuri junghiurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z