reduceri si promotii 2018
Definitie junc - ce inseamna junc - Dex Online

junc definitie

junc (júnci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku.Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice. substantiv masculin junc

junc, -ă s. (lat. jŭvĕncus, jŭvĕnca, d. júvenis, tînăr, trecînd pin fazele *juenc, *juînc, junc, ca cruentus, proventus, rom. crunt, prunc; it. giovenco, -nca). Taur tînăr, vacă tînără. substantiv masculin junc

junc, -i, s.m. – Bou sau taur tânăr (între 2 și 3 ani) nepus la jug: „De ț-ar si găina-un cuc / Ț-aș si dat bani de un junc” (Memoria 2001: 107). – Lat. juvencus. substantiv masculin junc

junc s. m., pl. junci substantiv masculin junc

junc m. bou tânăr de 2—3 ani. [Lat. JUVENCUS]. substantiv masculin junc

JUNC, junei, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. substantiv masculin junc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului junc

junc   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular junc juncul
plural junci juncii
genitiv-dativ singular junc juncului
plural junci juncilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z