JUISÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A se bucura, a profita de plăcerile vieții. [Pron. ju-i-. / cf. fr. jouir]. verb juisa
juisá (a ~) (livr.) (ju-i-) vb., ind. prez. 3 juiseáză verb juisa
JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor). verb juisa
| juisa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) juisa | juisare | juisat | juisând | singular | plural | ||
| juisând | juisați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | juisez | (să) juisez | juisam | juisai | juisasem | |
| a II-a (tu) | juisezi | (să) juisezi | juisai | juisași | juisaseși | ||
| a III-a (el, ea) | juisează | (să) juisai | juisa | juisă | juisase | ||
| plural | I (noi) | juisăm | (să) juisăm | juisam | juisarăm | juisaserăm | |
| a II-a (voi) | juisați | (să) juisați | juisați | juisarăți | juisaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | juisează | (să) juiseze | juisau | juisară | juisaseră | ||