JUGULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare]. verb tranzitivjugula
JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare. verb tranzitivjugula
jugula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jugula | jugulare | jugulat | jugulând | singular | plural | ||
jugulând | jugulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jugulez | (să)jugulez | jugulam | jugulai | jugulasem | |
a II-a (tu) | jugulezi | (să)jugulezi | jugulai | jugulași | jugulaseși | ||
a III-a (el, ea) | jugulează | (să)jugulai | jugula | jugulă | jugulase | ||
plural | I (noi) | jugulăm | (să)jugulăm | jugulam | jugularăm | jugulaserăm | |
a II-a (voi) | jugulați | (să)jugulați | jugulați | jugularăți | jugulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jugulează | (să)juguleze | jugulau | jugulară | jugulaseră |