jugendstil definitie

JUGENDSTIL s.n. Tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. [Pron. iugend-. / < „Jugend” – revistă din München]. substantiv neutrujugendstil

Júgendstil (germ.) [pron. ĭúgăndștil/stil] (gend-stil) s. n. substantiv neutrujugendstil

JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [Pr.: ĭúgăndștil, iúgăndstil] – Cuv. germ. substantiv neutrujugendstil