judiciar definitie

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius]. adjectivjudiciar

* judiciár, -ă adj. (lat. judiciarius). Relativ la justiție, judecătoresc: deliberare judiciară. Făcut pin autoritatea justițiiĭ: vînzare judiciară. relativ la elocŭența de baroŭ: genu judiciar. Adv. În mod judiciar, conform regulelor judiciare. adjectivjudiciar

judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre adjectivjudiciar

judiciar a. 1. relativ la justiție: autoritate judiciară; 2. care se face prin autoritatea justiției: vânzare judiciară; 3. relativ la elocvența de barou: genul judiciar. adjectivjudiciar

JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. adjectivjudiciar

CAZIER JUDICIAR academie, activ, album, autobiografie, capital, catastif, cearșaf, evanghelie, jurnal, listă, muște, pomelnic, răboj, registru, salbă. adjectivcazierjudiciar